Bună ziua,

 Numele meu este Georgiana şi sunt mămica unei fetiţe de 1 an şi 5 luni pe nume Andreea – Cristina. Mica noastă povestioară a început pe 10 decembrie 2009, la ora 12:43 când, în urma unei operaţii de cezariană, am văzut-o prima oară. Era aşa micuţă şi îmi umplea sufletul de bucurie şi emoţie. Au urmat 2 zile în care m-am recuperat după care a trebuit să o alăptez. Asistenta de acolo m-a trimis de grabă la doamna doctor neonatolog să-mi transmită că micuţa noastră este suspectă de Sindromul Down şi că se albăstreşte la gură, semn că are ceva şi la inimioară. Am ieşit plângând şi tremurând, nu-mi venea să cred.

Au urmat 10 zile de perfuzii şi tratament în care nu puteam să o văd decât 10 minute pe zi, ceea ce mă aducea la disperare. La externare ne-au dat bilet de recomandare către IOMC Bucureşti să-i facem investigaţiile care erau necesare. După 2 săptămâni am ajuns şi aşa a fost. Micuţa noastră suferea de Sindromul Down şi malformaţie cardiacă (dsa de 8 mm). Eram şocaţi, nu ne venea să credem, dar totodată, atunci când, îmi priveam copilul, uitam de toate şi îmi umplea sufletul de bucurie.

După 5 luni de zile, a urmat o comă în urma unor convulsii febrile din care medicii nu credeau că mai scapă, spunându-ne că aşa sunt copii cu probleme ca ale ei, dar noi nu ne-am pierdut speranţa.

După 1 lună, a început să facă iaraşi convulsii şi în urma internării la spitalul V. Gomoiu din Bucureşti, am aflat că are Epilepsie, o leziune cerebrală (deoarece creierul nu i-a fost oxigenat suficient când copila fusese în comă), iar după un tomograf, am aflat că are şi Hidrocefalie.

Din luna Septembrie, am început să mergem cu ea la Centrul de Recuperare N. Robanescu din Bucureşti deoarece, nu ne permiteam să chemăm pe cineva acasă sau să mergem la un cabinet particular.

În luna Octombrie, când am fost la un control la inimioară, domnul doctor ne-a recomandat să mergem să o operăm cât mai rapid deoarece DSA-ul crescuse la 11 mm. PE data de 29 Octombrie am reuşit să mergem spre a o opera la Cluj. Totul a decurs bine datorită faptului că nu am amânat şi nu apucase să-i afecteze vreun plămân.

Dacă până acum nu am reuşit să vă conving, în urma analizelor de dinaintea operaţiei de la Cluj, am aflat că suferă şi de Hepatica C.

Doamna doctor neurolog de la N. Robănescu, ne-a spus că avem nevoie de recuperare zilnică pentru Cristina. Ne îngrozeşte faptul că datorită atâtor drumuri pentru investigaţii, medicamente, doctori, internări şi controale medicale, nu ne permitem să-i mai facem şi kinetoterapie zilnică. Ar mai avea nevoie şi de un RMN la cap să vedem cum mai este Hidrocefalia şi investigaţii pentru Hepatita C.

În urma operaţiilor am ramas restanţi şi cu datorii la gaze, telefon, rată bancară.

Vă rugăm din suflet, dacă puteţi să ne ajutaţi să îi oferim micuţei Cristina măcar pe plan medical ce-i trebuie.

Ajutaţi-ne, vă rog din sufletul meu de mamă, să schimbăm această poveste într-una cu final fericit !