Povestea lui Bruno si Mario
Ianuarie 2002. Sarbatorile de iarna abia s-au incheiat. La maternitatea Cantacuzino, o mama se pregateste sa nasca. Sarcina gemelara de doar 27 de saptamani. Dupa un travaliu obositor ce a durat 72 de ore aduce pe lume doi baieti: Bruno, primul nascut are 1.100 g si Marco cel de-al doilea 1.000 g.
Cei doi micuti sunt preluati imediat de echipa de neonatologie condusa de dr Adrian Craciun si din momentul acela incepe lupta pentru supravietuire… Dupa primele ingrijiri sunt dusi la incubator, cu oxigen…
Dupa numai 3 zile, plamanii lui Bruno cedeaza si este necesara intubarea pe ventilatie asistata. Ramane acolo timp de 11 zile… doctorul spera ca dupa trecerea acestor zile, plamanii lui vor fi suficienti de dezvoltati si vor putea face fata.
Din pacate Bruno nu reuseste si dupa numai 24 de ore trebuie sa fie din nou intubat…
Nu se stie de ce, in acelasi timp plamanii lui Marco cedeaza si ei… face dese crize de apnee si tahicardie… mama este chemata si pusa sa aleaga care dintre cei doi baieti va fi intubat… cine are sansa sa traiasca si cine…
Spitalul nu are in dotare decat un singur ventilator.
Intr-un final doctorul este cel care este nevoit sa faca alegerea… Bruno fiind mai slabit este pus pentru a doua oara pe ventilatie asistata… lui Marco i se face ventilatie manuala si ramane sa lupte singur pentru viata lui… ore lungi, ore ce par sa nu se mai sfarseasca… lupta… aparatele care suna din sfert in sfert de ora… Dar dupa 24 de ore reuseste.
Insa chinul este departe a se fi sfarsit pentru ca amandoi copiii contacteaza un microb intraspitalicesc si fac septicemie. Antibioticul lipseste cu desavarsire din spital. Urmeaza alergatura pentru procurarea lui… este foarte scump, farmaciile nu il au in dotare…
In paralel cu tratamentul, copiilor li fac dese transfuzii de sange si plasma…
27 martie 2002 este ziua cea mare. Copii sunt externati dar bucuria nu tine decat foarte putin deoarece in urma controlului oftamologic copii sunt diagnosticati cu retinopatie de prematuritate stadiul 3+ si trebuiesc operati de urgenta….
Doctorul oftamolog le spune parintilor ca in Romania nu se fac asemenea interventii si deci este necesara internarea lor intr-o clinica din Belgia. Costul unei asemenea interventii este de 6.000 $ pentru un singur ochi… Parintii trebuie sa faca rost de 24.000 $ in doua saptamani pentru a salva vederea ambilor copii.
Cateva zile mai tarziu, salvarea vine din Brasov; acolo profeseaza doi doctori care opereaza si copii prematuri: Dr. Stefan Sisak si dr Diana Cormos, doi doctori care nu uita ca sunt in primul rand oameni. Bruno si Marco sunt evaluati si operati 4 zile mai tarziu…
Operatia a reusit si nu mai este necesara o a doua interventie… Se hotaraste ca timp de 4 luni copiii sa mearga la control, din doua in doua saptamani.
La sfarsitul lunii iunie, la doar 6 luni, Marco sufera o noua interventie chirurgicala… hernie inghinala. Desi doctorul anestezist nu a confirmat acest lucru, se pare ca in timpul operatiei copilul a suferit o noua hipoxie cerebrala. In aceeasi noapte a fost transferat la sectia de gastroenterologie a aceluiasi spital. Este externat dupa 11 zile, timp in care a fost perfuzat. Incepand din acea perioada Marco nu si-a mai putut sustine capul, nu s-a mai rostogolit…
In luna septembrie in urma controlului neuropsihiatric la LCSM- IOMC, dr Maria Sandru stabileste diagnosticul copiilor: Bruno – parapareza spastica si Marco – tetrapareza spastica. Din luna octombrie incep programele de recuperare: kinetoterapie si fizioterapie.
In anul 2006, in luna aprilie, povestea copiilor apare la emisiunea “Surprize, surprize!” pentru a strange suma necesara implantului de celule stem la spitalul din Shenzhen.
Au fost multi oameni care le-au sarit in ajutor dar a fost, totusi, imposibil ca intreaga suma sa fie acoperita asa ca parintii si-au vandut apartamentul pentru completarea sumei. In luna octombrie copii au pornit spre China, impreuna cu parintii lor. Din pacate, chiar si in urma operatiei rezultatele au intarziat sa apara. Nu au fost descurajati. In martie 2007 se obtine o noua programare la spitalul Xi Shan din Beijing, acolo unde profesorul Huang face implant cu celule OEG. In luna decembrie, gemenii Bruno si Marco apar la emisiunea TV “Oameni care ajuta oameni”. Fondurile stranse nu ajung decat pentru operatia unui singur copil iar istoria alegerii intre copii se repeta. Parintii vorbesc cu asistenta profesorului Huang si cer o reprogramare a operatiei. Dupa cateva zile sunt contactati din China cu vestea minunata ca profesorul Huang ii primeste pe amandoi copii: chiar daca nu au toti banii necesari, clinica se ofera sa amane restul platii atat cat este nevoie…
In Beijing, dupa analize si inca 5 zile de asteptare, Bruno si Marco trec peste operatie cu succes. La Marco, dupa 3 zile, apar primele rezultate; la Bruno, abia dupa 2 luni de la interventie. Sunt mici dar, totusi, exista si asta da incredere tuturor.
In decembrie 2007 Marco primeste o noua invitatie in China pentru o alta interventie cu celule oegc. De data asta o parte din costul operatiei este suportata de dl Florin Calinescu.
In prezent, copii invata la o scoala speciala. Marco are tetrapareza spastica, Bruno – parapareza spastica si note autiste. Din pacate cele 3 ore petrecute la scoala nu acopera necesarul lor recuperare.
Au nevoie zilnic de terapii recuperatorii: kinetoterapie, logopedie, psihoterapie, terapie ABA, ergoterapie, terapii care din pacate depasesc posibilitatile materiale ale familiei.
Speram ca prin ajutorul oamenilor cu suflet bun cei doi copii sa poata avea acess la terapiile de recuperare cat mai devreme, la varsta la care terapiile actioneaza, inca, eficient.
