Povestea lui Friedrich Alexandru

“Friedrich Alexandru este un baietel in varsta de 3 ani si 11 luni, pana la varsta de 1 an si 5 luni a fost un copil normal cel putin asa am crezut, in Mai 2009 s-a imbolnavit foarte rau si am ajuns pentru prima oara in spital internati la Victor Babes cu o Entero Viroza foarte grava, la internare avea 13 kg, dupa doua saptamani in acel spital unde a suferit multe traumatisme psihice a ajuns la 9 kg.

A fost intr-o stare foarte grava, la un an si 5 luni Alex pronunta cuvintele clar, era un copil linistit, vioi si foarte intelligent. La iesirea din spital, numai vorbea deloc, scotea decat cateva sunete, nu mai spunea nici “mama”.

O luna de zile a refuzat sa manance, nu mai statea in picioare, era intr-o anemie foarte grava. La 3 saptamani ne-am internat din nou, cu o alta afectiune care necesita tratament perfuzabil, atunci am aflat ca are Distrofie, Talasemie minora, Hepatomegaline (avea mai putine globule rosii decat in mod normal si avea imunitatea 0).

Se imbolnavea din orice, din 3 in 3 saptamani, am ajuns pe perfuzii de 5 ori in jumatate de an. In acest timp lui Alex i s-au retezat toti dintisorii de sus si nu mai lua in greutate, nu a mai vorbit.

Eram disperata deoarece am ramas si fara casa si fara tatal lui Alex, eram singura, pe drumuri, fara serviciu si cu un copil bolnav. Am incercat sa-i ridic imunitatea cu diferite tratamente dar fara rezultat. Se imbolnaveste incontinuu, pe parcurs a fost diagnosticat cu ADHD (Hiperkinetic), dislalie, autism, retard psihic, deficit de atentie. La varsta de 3 ani si 11 luni pronunta doar cateva cuvinte.

Are nevoie de tratament si psihoterapie permanenta, logopedie pentru a deveni un copil normal. Trebuie investigat mai amanuntit pentru hepatomegalie si pentru problemele neurologice.

Locuim intr-o casa cu 8-10 persoane, fara caldura si apa calda.

Nevoile unui copil cu dizabilitati sunt foarte mari, avem nevoie de o locuinta, un loc bun de munca (sunt asistent medical) si ajutor financiar pentru a putea urma terapiile de la MiniClubul “Prietenii lui Nane”.

Va multumim din suflet Alex si mami!”