Povestea Mariei Andreea
Într-o zi frumoasă de primăvara a anului 2002, mai exact 06 a 3-a, se întâmplă minunea pe care am aşteptat-o cu nerăbdare împreună cu soţul meu. Aflaţi la Spitalul Universitar, cu o lună şi jumatate mai devreme s-a născut fiica noastră cu o greutate de 1900g şi o lungime de 41,5 cm. Apgar cu o notă bună.
Pe nume Maria Alexandra, a fost înecată (cu linguriţa) după ce s-a născut şi a făcut Pneumonie de Aspiraţie. După 3 săptămâni urmând externarea acesteia.
Primele semne de deficienţă au apărut la 2 ani şi jumătate, când a început să nu mai dea atenţie, urmând ca la vârsta de 3 ani să mergem la doctor.
Reacţia mea ca mamă a fost una depresivă, mai mult spus, nu mi-a venit să cred şi nu acceptam ceea ce se întâmpla. Plângeam şi eram disperată întrebându-mă: ” De ce tocmai eu ? “
Într-un final m-am decis să îmi accept soarta, atât a mea cât şi a copilului meu şi mi-a fost mai uşor să depăşesc anumite momente dificile prin care am trecut.
Alexandra a mai avut şi o întârziere în dezvoltarea limbajului până la vârsta de 6 ani şi jumătate când a fost diagnosticată de către doamna doctor cu autist.
În cele din urmă am apelat la Terapia ABA care a ajutat-o împreună cu logopedia şi pregătirea pentru şcoală.
În prezent are 1,30m, 26kg, părul şaten şi ochii căprui, merge la şcoală, este clasa I-a şi se află în grija bunicii şi a mamei sale.
Se integrează bine în grupuri de copii şi este foarte sociabilă… un copil formidabil.
Împreună cu dumneavoastră poate reuşim să aducem fericire şi în sufletul acestui copil drag.
