Fundatia Nane.
Aceasta este povestea unei mame care imploră pentru copiii săi, sprijin pentru a le oferi “dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o pot atinge și de a beneficia de serviciile medicale și de recuperare necesare”, drept stipulat în Convenția asupra Drepturilor Copilului adoptată de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite.

“Lupt de aproape 11 ani pentru copiii mei, mă lupt cu sistemul, cu oamenii, cu doctorii, cu viaţa, şi nu vreau să renunţ la ei, aşa cum mă sfătuiesc, culmea, chiar cei ce ar trebui să încurajeze. Sunt copiii altfel, ce ar trebui să facem cu ei? Nu vreau nimic pentru mine, vreau o viaţă pentru copiii mei. Au nevoie de terapii, de o şcoală, de prezenţa altor copii. Nu vreau izolare pentru ei, nu viaţa asta doresc să le-o ofer. Au nevoile lor speciale, dar totuşi sunt copii! Se bucură atunci când sunt plimbaţi, când văd o jucărie nouă, când sunt duşi în locuri noi. Se bucură de o bomboană, suferă atunci când sunt bolnavi, sunt trişti atunci când sunt ţinuţi în casă, se plictisesc, simt şi ei ca şi noi”, este strigătul dureros al Ancăi Popescu, mama lui Bruno şi Marco.

Lupta pentru viaţă

Bruno şi Marco sunt fraţi gemeni, s-au născut în anul 2002, luna ianuarie, la maternitatea Cantacuzino. Naşterea prematură după un travaliu prelungit nepermis de mult, 72 de ore, creează bebeluşilor grave probleme de sănătate. Echipa de neonatologie condusă de doctorul Adrian Crăciun, face tot ce e omeneşte posibil să ţină gemenii în viaţă. Plămânii micuţilor cedează şi au nevoie de intubare pe ventilaţie asistată. Spitalul dispune doar de un ventilator, asftel că Anca Popescu, mama copiilor, este pusă să aleagă unul dintre ei. Sfâşietor moment, trebuie să decidă dacă trăieşte Bruno sau Marco. După minute care au părut ani, doctorul Adrian Crăciun face alegerea; Bruno este pus pe ventilaţie asistată, el este mai slăbit, lui Marco i se face ventilaţie manuală.

O succesiune de împrejurări grave aduc şi mai multă suferinţă familiei Popescu. Gemenii contactează un microb intraspitalicesc şi fac septicemie, iar antibioticul necesar lipseşte din farmacii.

În urma controlului oftamologic bebeluşii sunt diagnosticaţi cu retinopatie de prematuritate stadiul 3+, şi trebuiesc operaţi de urgenţă. Doctorul oftamolog descrie părinţilor o situaţie halucinantă: intervenţia se face doar în Belgia, costă 6.000 $ pentru un singur ochi, dacă nu fac rost de 24.000 $ în două săptămâni, Bruno şi Marco vor orbi. “Pentru că în Braşov este altă ţară, ne-am pornit într-acolo de urgenţă, aflasem că în acel loc profesează doi doctori care operează copii prematuri; doctorii Ştefan Sisak şi Diana Cormoş mi-au operat copiii de retinopatie”, spune Anca zâmbind.

La opt luni, în urma unui control neuropsihiatric, Bruno este diagnosticat cu parapareză spastică, iar Marco cu tetrapareză spastică. Programele de recuperare au devenit obiectivul principal pentru familia Popescu, micuţii fac frecvent kinetoterapie şi fizioterapie.

Autor: Daniela Tontsch