“ART. 2 – SCOPUL SI OBIECTIVELE FUNDATIEI NANE PENTRU COPII CU DIZABILITATI

Formularul se completează și se depune de către persoanele fizice care realizează venituri din salarii și asimilate acestora, în următoarele situații: — contribuabilii au efectuat în anul de raportare cheltuieli pentru acordarea de burse private conform Legii nr. 376/2004…

Urmatoarele acte si prevederi legale reglementeaza redirectionarea a 3.5% din impozitul pe venitul anual

2.1. FUNDATIA NANE isi propune, ca prin activitatile desfasurate cat si prin serviciile si programele create si oferite in mod individual, sa imbunatateasca calitatea vietii persoanelor cu diverse dizabilitati..

Când intră pe uşa Centrului „Nane“, Florica, la prima vedere o femeie timidă, devine alt om. Iubeşte copiii cu dizabilităţi din tot sufletul, iar ei simt asta. Cei mici se agaţă de braţele ei şi se bucură de alinarea pe care le-o aduce un suflet cald care ar merge până-n pânzele albe ca să le […]

O mamă singură, cu fetiţa suferind de o boală fără leac, a găsit puterea de a transforma propria dramă într-o speranţă pentru mulţi alţi copii suferinzi.

Cu 17 ani în urmă, atunci când fiica ei cea mică s-a născut cu o formă rară de epilepsie, Florica Cakmak a trecut printr-un cutremur sufletesc, care avea să-i schimbe, din temelii, viaţa. Singură, cu trei fete de crescut, femeia a decis să sacrifice tot ce avea ca să ajute la rândul ei, înființând o fundaţie de ajutorare şi apoi un club de îngrijire kineto şi terapie ABA, pentru copiii aflaţi în dificultate.

„Nu aş renunţa niciodată la ceea ce fac acum.“

„Nimic, în primii doi ani de viaţă ai lui Nane, al treilea copil al familiei noastre, nu a indicat că ar fi bolnavă. Era o fetiţă frumoasă, plină de viaţă şi cu părul buclat ca o păpuşă, pe care toţi o alintam cu „iepuraş“. Până ce, într-o zi… a avut o criză epileptică generalizată, care ne-a aruncat viaţa în haos. Diagnosticul, care indica o formă rară de epilepsie şi un retard neurologic ireversibil, a sunat sec ca o sentinţă, urmat de o perioadă cumplită, când am început un adevărat maraton fără capăt, căutând doctori, tratamente şi soluţii. În primii doi ani, nu puteam accepta ideea că am un copil bolnav, că ea nu se va face bine. Eu şi soţul meu nu încetam să ne învinovățim reciproc pentru faptul că ea este bolnavă. Plângeam noapte de noapte, întrebându-mă de ce mi se întâmplă asta mie, unde am greșit, dacă fac ceea ce trebuie, dacă fac îndeajuns de multe pentru tratamentul și recuperarea ei. Apoi, însă, am început să mă gândesc serios la ce am de făcut, de unde să încep și am decis să renunţ la căsnicie pentru a mă întoarce cu Nane în țară (locuiam de nouă ani în Cipru, unde îmi urmasem soţul, după ce ne-am căsătorit în România), unde era locul potrivit pentru a începe terapie. Am renunţat şi la profesia mea de jurist, cu un masterat în Dreptul Afacerilor, atunci când am înţeles că Nane are nevoie de mine 24 de ore din 24 şi am făcut-o fără pic de regret“, povesteşte Florica.

Peste alţi trei ani de exerciţii şi terapii de recuperare, Nane reuşea să vorbească coerent și aproape corect gramatical, socializa și se simțea foarte fericită, dar atacurile bolii nu au încetat, obligând-o pe mamă să o înscrie, în clasa a treia, la o şcoală specială.

„Acolo am întâlnit, pentru prima dată în viața mea, alți copii cu dizabilităţi şi m-a șocat comportamentul agresiv pe care îl aveau cadrele didactice față de ei, dar m-a şi impresionat enorm dorința lor de apropiere, de a fi îmbrățișați, iubiți, întocmai ca fetiţa mea, căreia i se părea normal să le primească fiincă era stilul nostru de viață. Așa am început să înțeleg ce se întâmplă cu majoritatea copiilor mai puțin norocoși decât Nane, cei ce se lovesc de lipsuri materiale, de lipsa afecțiunii și, cel mai important, de lipsa socializării. Ca să nu mai vorbesc de lipsa terapiilor, foarte costisitoare și atât de necesare, însă cvasi-inexistente în școlile speciale. Sufletul meu parcă s-a sfărâmat a doua oară şi mi-am spus că dacă aș avea o putere i-aș lua pe toți acasă. Şi a apărut ideea unui loc unde să pot aduna cât mai mulți copii cu probleme și să am grijă, atât cât pot, să primească tot ceea ce ar trebui și au dreptul“, mai spune Florica Cakmak, cu glas tremurat din pricina emoţiilor şi a amintirilor.

Aşa a simţit şi aşa a făcut. Şi şi-a urmat gândul, vreme de patru ani în care n-a avut o oră de vacanţă, căutând soluţii, întrebând, zbătându-se, cerând ajutor, având idei, muncind din greu cu propriile mâni… A vrut şi a reuşit să lumineze viitorul unor copii loviţi cumplit de soartă. A reuşit, folosind toate resursele pe care le avea, vânzând un apartament, bijuteriile de familie şi chiar propria maşină, să pună bazele unei fundaţii căreia i-a dat numele fetiţei sale, Nane, care să ajute copiii bolnavi şi fără mijloace materiale şi unde, peste 160 de copii din toată ţara primesc pachete cu alimente, haine sau chiar bani. Un an mai târziu a obţinut un spaţiu provizoriu, unde a deschis Miniclubul „Prietenii lui Nane“, un loc în care 22 de micuţi cu probleme găsesc, fără să plătească nici un leu, ajutor specializat, logopezi, kineto şi psihoterapeuţi ABA, dar şi trei mese calde pe zi.

Sursa: avantaje.ro

Picioarele i se afundă în mocheta rosie, tremurânde. Păşeşte alert, cu braţele ridicate şi cu gura până la urechi…

Cooper Pear lanseaza programul sau de responsabilitatea sociala “E firesc sa iubim copiii deosebiti’’ prin care care ofera un sprijin copiilor cu dizabilitati aflati in grija Fundatiei “Nane”.

Cooper Pear directioneaza cate 1 Euro pentru fiecare client care aplica pe site pentru un credit, in toata luna decembrie, in contul fundatiei.

Cooper Pear lanseaza programul sau de responsabilitatea sociala “E firesc sa iubim copiii deosebiti’’ prin care care ofera un sprijin copiilor cu dizabilitati aflati in grija Fundatiei “Nane”.

Cooper Pear directioneaza cate 1 Euro pentru fiecare client care aplica pe site pentru un credit, in toata luna decembrie, in contul fundatiei.

“Nane” este un centru modern dedicat imbunatatirii calitatii vietii copiilor cu dizabilitati prin ingrijire specializata, consiliere psihologica, programe de terapie individualizata. Va folosi banii obtinuti pentru achizitionarea de hrana,haine, materiale didactice pentru copii, cat si obiecte de mobilier pentru centru.

”Initiativa prietenilor de la Cooper Pear ne-a surprins placut si ne bucuram ca sunt alaturi de noi si de micutii nostri. Speram ca si alte companii sa se implice in astfel de campanii umanitare si sa gasim cat mai multi oameni de suflet care sa se alature demersurilor noastre de a le oferi micutilor o viata mai buna. Ii asteptam sa-i cunoasca si sa descopere inocenta si bucuria enorma din ochii lor.”, a declarat Florica Cakmak – Presedinte Fundatia ”Nane”

Ca si preambul al acestei campanii membrii echipei Cooper Pear au realizat sponsorizari constand in pachete cadou pe care le-au inmanat personal micutilor.

“Este foarte important ca mediul de afaceri sa isi indrepte atentia catre actiuni de responsabilitate sociala prin care sa ajute la bunastarea comunitatii in care isi desfasoara activitatea, astfel a luat nastere parteneriatul cu Fundatia Nane.”, a declarat Vlad Elias – Managing Partner Cooper Pear

“Ne propunem sa generam o atitudine pozitiva fata de implicarea sociala in randul copiilor mai putin favorizati – aceasta este directia strategica de CSR din care face parte programul ”E firesc sa iubim copiii deosebiti’’. In continuarea parteneriatului cu Fundatia “Nane” vom incuraja voluntariatul membrilor echipei Cooper Pear in cadrul centrului prin activitati creative si recreationale alaturi de copii.”, a declarat Diana Balaban – Head of Strategy and Development Cooper Pear

Cooper Pear este o platforma online care se adreseaza celor care doresc sa contracteze un credit sau sa refinanteze unul existent. Website-ul si echipa din spatele sau ofera un suport real atat in procesul de consiliere financiara cat si in indrumarea catre banca si oferta cea mai avantajoasa pentru client conform necesitatilor acestuia.

O fundație care îndrumă zeci de copii pe drumul dificil prin întunericul bolilor de care suferă trage să moară. România întreagă dovedește că nu-i pasă și dă semne că nu-i vrea pe acești copii.

Alexandru a pășit în Fundația Nane în urmă cu un an, pe când avea cinci anișori. Născut prematur, când mama se afla în luna a șasea de sarcină, băiatul s-a trezit singur pe lume. Mama a ajuns la scurt timp într-un sanatoriu, iar tatăl a ales să se dedice familiei sale, din care Alex nu făcea parte. Nu sunt multe de spus despre primii săi ani petrecuți acasă. Crescut de o bunică octogenară, Alex era înfășurat în cârpe din cap până-n picioare și ținut într-un pătuț metalic. În acest pătuț și-a petrecut marea parte a acestor cinci ani, zvârcolindu-se întruna, protejat doar de bizarul său costum de forță.

Alex suferă de mai multe boli, aproape că nu știi cu care să începi: tetrapareză spastică, retard, crize epileptice, iar lista poate continua. Însă, în acest an petrecut la Fundația Nane, a învățat să facă primii pași singur și să găsească forme de comunicare cu personalul care încearcă să îl ajute. Chiar dacă poate părea ciudat, Alex este un caz fericit. Tatăl său susține financiar costul terapiilor. Pentru alți copii însă, cu boli la fel de severe, banii nu vin de nicăieri.

“Pentru ei, a trebuit să căutăm sponsori. La început, m-am gândit că nu o să ne fie prea greu să îi găsim. Dar este fantastic de greu. Unii îți spun pur și simplu: Dacă [părinții] l-au făcut cu handicap, să și-l crească”, explică Florica Cakmak, fondatoarea Nane. România sufletelor se activează doar de Crăciun și Paște, ne spune, atunci când fundațiile primesc zeci de kilograme de alimente pentru copii. “La aceste sărbători religioase, omul își aduce aminte de Dumnezeu și donează. Apoi, însă, parcă totul se șterge cu buretele, omul își vede de viață, nu-l mai interesează suferința altora”, spune una dintre doamnele care face voluntariat la Fundația Nane.

Mâncarea și tot felul de alte bunuri sunt binevenite, însă supraviețuirea se plătește cu bani. Chirie, personal medical responsabil cu terapiile, transport etc. Miniclubul Nane este un loc de vis, atât pentru copilul cu handicap, cât și pentru părinții acestuia. Microbuzul vine dis-de-dimineață și preia copiii de acasă, urmează ore de terapii, joacă și mese regulate, apoi același microbuz îi duce acasă, seara. În acest fel, părinții își pot continua serviciul. Însă, în spatele acestui tratament special, de care aceste familii au nevoie, stau eforturi uriașe.